- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Răsare-ncet luna peste trista cazarmă
Umbrită-n tomnaticul vânt de amurg,
În post santinela cu mâna pe armă
Visează minute ce nu se mai scurg.

E seară cernută prin frunze uscate
Căzute din plopii falnici și goi,
Peste noi toamna a tras perdelele toate,
Și chipu-i răsare din negrul noroi.

Ferestrele-s deschise la infirmerie
Și-o muzică dulce se-aude ușor,
E imnul iubirii și inima-l știe
Și plânge, suspină după marele-ți dor.

"My heart will go on" se aude mai tare,
Iubirea te strânge la piept, te iubesc,
Te doresc, te visez, a ta sărutare
E tot ce prin noaptea cea neagră privesc.

Curând ne vom vede și tu o știi bine
Și fără gândire în brațe-mi vei fi,
Ce bine-mi va sta atunci lângă tine,
Șoptindu-ți cu drag, că-n veci te-oi iubi.