am învățat ca să iubesc și norii,
căci se transformă în ploaie divină,
spun povești despre-a cerului glorii
și fac să prospere fiecare grădină.

când norii plâng e o stare de bine,
vestesc răsăritul curcubeului mirabil,
armonii în culori să verse peste mine,
să domine lumea și traiul durabil.

filozofia norilor acum o înțeleg,
o cuprind cu spiritul mi-e dragă,
misterele cerești treptat le dezleg,
chiar și norii speranțe propagă.

din lacrimile mării se plămădesc norii,
meniți să-i repurteze naturii victorii.