câinele mi-a lins
tâmpla zâmbetului
mi-a smuls cu
colții limba dintre
cuvinte
strigam dar glasul
îmi cădea înainte ca
un om amețit
poticnindu-se de
pietre de
ape de aer
am întins mâna
spre stele
dar ea s-a desprins
de mine
și a apucat orizontul
care s-a zdrobit
câinele m-a lătrat
cuminte
ecoul roșu a început
să dea din coadă
precum o umbră
rătăcind prin gând
călcând peste câmpii
arzând.