printr-un parc bolnav de toamnă
din orașul meu bolnav
a trecut, zâmbind, o doamnă
cu cățelul ei lingav;

a trecut seducătoare
spre-ncifratul meu serai
cu instinctele primare
desfăcute-n evantai...

când apar la orizont
clipele ușor cromate
și-'și dau vânturile ghiont
prin frunzișurile toate;

când te sună, cu sentințe,
telefoanele-ndoielii
și tramvaiul cu dorințe
se cam duce-n dorul lelii,

prin vitrina și castelul
amintirilor din vară
trece doamna cu cățelul
într-o rochie de seară.