agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 163 .



Grădinile suspendate
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OvidiuZ ]

2024-05-25  |     | 



În lumea noastră, grădinile nu cresc în sol obișnuit,
ci în eter, pe fire de vis și suspine de mătase.
Ne-am sădit iubirea în văzduh, undeva, sub stele,
nu pentru roadele pământului...

Noi, doi grădinari ai nopților nedormite,
îngrijim o grădină fără semințe,
dar plină de culoare —
crizanteme și violete sălbatice, crescute din săruturi,
și nu din rădăcini.

Vântul, care altora le smulge promisiunile,
ne poartă pe noi și florile noastre,
mai aproape de lună decât de pământ.
(uneori mă întreb unde e acasă)
O adiere suavă șoptește că toate grădinile sunt temporare,
deși frumusețea lor pare eternă.

Când altora li se măsoară iubirea în pași de copii,
noi ne măsurăm iubirea în râsete și în ecouri de pereți goi,
în dansuri pe care le-am inventat,
și în dimineți în care cafeaua se bea încet,
în pași mici.

Grădina noastră nu va cunoaște florile altor flori,
dar va fi mereu un sanctuar pentru două suflete, un sanctuar în care fiecare floare e un testament al iubirii noastre.

Aceste flori ce nu se vor transforma în fructe,
continuă să înflorească, să-și verse parfumul pe alei
ce duc nicăieri, pline de tot ceea ce contează.

Aici, în grădinile suspendate ale sufletelor noastre,
învățăm că iubirea nu este despre ceea ce poate fi lăsat în urmă,
ci despre ceea ce se construiește în fiecare zi:
un moment de afecțiune pură, neatins de așteptări,
liber să existe ca un cântec veșnic.

Nu avem nevoie (oare?) de rod pentru a valida florile noastre;
suntem întregi, cu sau fără fructe,
pentru că iubim, și asta este suficient—
în fiecare clipă suspendată, în fiecare răsărit împărtășit,
în fiecare noapte ce ne găsește, inevitabil, împreună.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!