ninge nostalgic
se eliberează de floare
Sakura
m-a cuprins despre lună
se înclină încet febra noului

captiv în orașul cernelii
amestec un ceai între
două rostiri ne atingem
în gânduri mai rece ca vântul
peste floare suflând

până zorii să vină
am locul plătit traversez
alte puncte pe sticlă
pământul răsuflă
prin șuvițe de fum

o coajă de lună subțire
și pleoapele grele
plâng lipită cu amintirea
caut lacrima în ochi
o găsesc cearcănul ..lumii!