te privesc barbar
dorinţele mele stau ferecate
ca-ntr-o cutie a pandorei
ar năvăli ca nişte hoarde
înecate în praful stepei
să-ţi sfârtece orice putere de împotrivire
să te răpească din dom-ul tău de sticlă

cu ochii te-aş dezveli de trecut
cu dinţii te-aş muşca de prezent
să nu mai rămâi pe viitor
vreo necunoscută a mâinilor mele
ce te-ar strânge cu menghina inimii
să nu te lase niciodată
să fugi ca o leoaică
cu iubirea între dinţi
nesătulă, devoratoare şi crudă
în sălbăticia vieţii
ca morile ce macină vântul şi apele
dezvelite de pietre

în această sarabandă a disperării
timpul zace sugrumat în clepsidră

ca un hoţ aştept noaptea
să mă strecor în templul tău
de fildeş şi abanos
unde torţele ard cuminţi
şi fără chef de vorbă
iar tăcerile şi-au tocit dinţii
muşcând întunericul

unde tu te joci de-a iubirea
în acelaşi montagne-russe
învelit în aşternuturi
un lucru ce pare atât de amuzant
incât râzi cu poftă
în timp ce-ţi ştergi lacrimile
ce hohotesc pe obraji