agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 214 .



aromă de bucurești
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [crepuscul ]

2024-08-04  |     | 



troleul 66, curbele-s bruște
și dincolo de fereastra murdară
spadele de fulger ale zeilor fac scrimă.
bagajul mic, între coapsele-mbracate-n negru
mă face să mă simt ca o călugăriță scăpată
dintr-un cult.

dincolo de telefon
un individ a decedat.
omul șocat, cu gemete-n glas
știe ce-i tristețea politicoasă,
apelul e terminat.
o sună pe nevastă; și ce mâncăm azi?

sirenele salvărilor, obsedante și vii
parcă fug după noi să ne arunce prin geamuri
tratament de urgență
de prea mult servilism, prea multă ură,
vaccinuri pentru ignoranță și suferințe închipuite
și drumul e lung și luminile portocalii nu lasă cerul
să se facă noapte.
ochii străinului sar și lăcrimează în corpul zgâlțâit,
simt cum reveria lui face dragoste cu melodia din căști.
emană verde și roșu tensionat din venele subțiri,
un clocot făcând poezie pe buzele mușcate
ca și când e o stea gata să devină supernovă
până la stația Ziduri Moși.

și noi suntem căpcăuni molatici iarna,
înveliți în negru și maro și miros de țuică
aceleași haine cocoșează postura
si ne ascund secrete ca niște mine
exploatate de anxietate -
suntem cu toții o mare îmbrățișare
a morții noastre.
mâinile care se se strâng unele pe altele pe bare
parcă-s unse cu gălbenuș
dezbrăcate și atât de sincere,
vorbesc despre cât au muncit, cât au iubit, cât s-au rugat
și-s toate roase de fum și amintiri.

iar străinul cu ochii verzi coboară în sfârșit,
purtând cu el aceeași clipă
ce-i îngreunează capul
cu ceva de care mereu i-a fost frică
să scape

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!