teluric tată, sânge-acelaşi mie
îţi udă viaţa zornăind din oase
la umbra ta îmi cresc mlădiţe groase
şi mă înveţi de-a muncii cruce-n glie.

a întrebare traiul nu-ţi miroase
le ştii pe toate-n steaua ta târzie
şi râzi de-a mea zidire-n poezie
*băiete, existenţa nu-i mătase*

o, avă, scriu de-a fi să cern uitare
că se opreşte clipa-n loc atunci
şi timp în piept nu mai izbeşte tare.

în şa pe bidiviu când te arunci
galopul lui în mine lene are
ÅŸi beau absintul zeilor mei prunci.