între mine și copiii din Gaza e iarnă. suntem pe aceleași străzi. perdele de fum și ploaie rece. blocuri și acoperisuri dărâmate ca niște păsări ucise de vânt. copiii din Gaza așteaptă în valurile marii pachetele ce or să cadă din avioane. străbatem norii sintetici din care curge viața. copiii din gaza mananca linistiti printre bombele care cad. apoi vor adormi în corturile pline de noroaie.

doar în vis avem voie să zburăm. doar în în vis ne mai putem lipi de uzinele electrice care ne fabrică : fericirea de plastic fantasmele și gloria. copiii din Gaza mi se lipesc de piept și sug din sânii mei uriași. e noapte. folosesc o armă ca sa îmi opresc inima. în depărtare văd mii de cănițe luminate apropiindu-se de mine. aici laptele ca și viața ca și războiul curg mai departe liniștite. copiii din Gaza se roagă apoi visează. luminițele continuă să se apropie.

Allah le îndeplinește toate dorințele. Allah își dorește ca eu sa raman aici pe aceasta plaja plina cu copiii din Gaza. e frumos și atât de aproape de jannah