Mi-am zis să scriu frumos dar ploaia doare
Şi a morminte-n frunza-n tină cântă
Se ia cu păsări iad lichid la trântă
Şi creşte-n piatră-a aburului floare.

Devreme-i încă toamna-n zeama sfântă
Şi cu beţia vinul să se-nsoare
L-aud venind în minţi rătăcitoare
Dulceaţa-n nebunie de-şi împlântă.

În mine dau ocol de plumb mirese
Topite-n vrajă de mai multe nunţi
Cu zi şi noapte,-amurguri ne-nţelese.

Cu zloată-n tălpi îs paşii mei mărunţi
Şi când şi roua-n ei cu zimţi se ţese
Deschid privirea care stă în frunţi.