timpul e un glonț spre inimă –
stai liniștită, nu e chiar cutia Pandorei acolo,
deși câteodată din nori întunecați
vin fluturi cu ochi de oțel,
deși din adâncuri un șarpe
încearcă să muște locul unde stă icoana
(știam că e neputincios,
nu știam că e atât de urât!).
timpul e un glonț spre inimă
și ce s-ar întâmpla dacă ar atinge ținta?
n-ar mai învia florile la anul?
nu și-ar aminti apele cursul?
n-ai mai zâmbi când mă vei recunoaște
în poeme?
cu siguranță da, cu siguranță da,

deci nu te teme.