Mi-ai spus mai demult că-s un soare

Adus de al vieții hazard,

Dar te temi ca nu cumva din eroare

Cândva să ajung să te ard.

Așa că transformată în lună

Te arăți doar când vezi că-s apus,

Iar pe bolta noastră comună

Strălucești mai puternic când nu-s...

Dar tu porți doar o falsă lumină

Capturată de la mine din raze,

Azi ești nouă, după o vreme ești plină

Și chiar de te admir printre faze

Fuga ta pentru mine-i un chin,

Fără tine mereu simt o lipsă,

Dar aștept răbdător și senin

Să te mai prind cândva în eclipsă.