au înfăşurat lâna toarsă
ghem încâlcit fără capete de fire
aşa au făcut
să pot vorbi şi eu
despre satul meu natal
între betoane l-au pus
coşuri de fum au înfipt
în pântecul cerului

îngerilor răniţi le-am desenat aripi
pe cenuşă învăţând zborul
ameţitor dans
se-nfăşura pe fus

frunze nu mai aveau nici castanii
când primul fulg mi-a arătat
cum se topeşte un trup
chiar de-i purtat de vânt
mocneşte în sine dorul de-acasă
nespus