când mergeam cu tălpile goale
pe sub un cer senin în înnorarea lui
aduceam la suprafața ochilor
războiul învingătorului care ridică de pe covor
orice jucărie

aveam un nume deosebit dar frumos
atât de frumos încât
noaptea când adormeam/
ca orice copil deosebit/
îl țineam în pumni alături de un fluture
până deveneau degetele luminate de lumina din hol
când se și auzea Bună dimineața! pe un singur ton
mereu același

voiam să am un cireș pe crengile căruia
să merg ca pe bulevard și să salut lumea
om cu om
voiam să am un șotron pe care să țopăi
până la cel mai mare număr posibil

pentru că eram nerăbdător
voiam să fiu timp
să mă pot duce în viitor și să mă întorc
să-i înțeleg lacrimile mamei
cu lucrurile văzute de acolo eram sigur
că sucul băut atunci la masa de crăciun
ar fi avut un gust mai de sărbătoare

sau nu