eu, din naștere, sunt bogat
am primit moștenire o casă frumoasă
cu încălzire centrală, o cameră spațioasă
și patru ferestre
în ea au locuit niște oameni
pe care nu-i exclus să mi-i amintesc
dacă scormonesc prin sertarele
din bibliotecă

prin două ferestre intră lumina soarelui şi a stelelor
prin două ferestre intră notele cântecului
care îmi alină singurătatea
prin aerul condiționat fac schimb de respirații
cu sufletele celorlalți
pe ușă fac schimb de hrană, de cuvinte, de dragoste

chiar dacă nu-mi place să recunosc
casa mea are și o încăpere secretă
fereastra ei e o rană
pe care niciun om nu o vede
doar eu o privesc când mă năpădesc amintirile
doar eu și pasărea care bate mereu
cu ciocul în ea
cerându-mi firimituri lirice