agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-12-18 | |
când încetezi să te mai vindeci, e ca și cum ai săpa
în pereții camerei tale: aceasta nu mai e camera mea. te trezești înfășurată în mătăsuri albe, într-un pământ negru, reavăn, abia întors. dar nu ești moartă; ești vie, mai vie ca oricând, ai vise, pentru că dormi, și în visele tale iarna răsare ca un soare. ai lăsat inimi și orhidee să se veștejească pe pervaz, particule atomice din bombele cu hidrogen aruncate demult în deșerturile Americii. // ți-au luat trupul de acasă și l-au învelit în otravă. cineva cu brațe moi te-a smuls din pat, cineva care știa ce se întâmplă cu tine când dormi te-a așezat pe pervaz alături de inimă și flori, dar brațele îți lipseau. voiai să te strângă la piept, să te mângâie— în schimb, te-au împins mai departe. o clipă doar, și dedesubt s-a așezat liniștea: calm, pace, și-apoi distorsionare—o lume frântă, ca și cum ai privi printr-o lentilă opacă spre soarele slab de iarnă. acum, un tren lung, gol, trece prin fața ta, izbind gara, și asta nu te mai sperie. te afli în pământul moale, rece, îmbrăcată într-o rochie frumoasă pe care ți-ai cumpărat-o de la Zara. stăteai singură în camera ta, te priveai în oglindă— o clipă doar, și brațele te-au cuprins din nou. dar acum știai ce avea să urmeze, și-ai rămas încremenită, nu ai făcut nimic, iar soarele de iarnă abia răsărea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate