Destule pupături și artificii
Adio dragii mei, vă las cu bine
Mă duc la budă, că acuma-mi vine
Cîrnatul afumat și-alte delicii

Nici vals nici rock' roll nici geamparale
Nu mai suport, de-acuma sînt suplicii
Piftiile și oala cu sarmale
Nu mai încap nicicum în orificii

Rămîi cu bine, vin de Budurească
Te las cu bine, caltaboș în zeamă
Pe mese triferment să nu lipsească

Și de-om trăi aceeași melodramă
S-o spunem deci pe aia creștinească
Ne iartă, Doamne! Și-apoi, Văleu, mamă!


Și poezia parodiată
Ridică-te! (sonet de sfârșitul sărbătorilor) - autor Daniel Bratu

O ceaţă grea-i pe toată lumea vie,
adio pupături şi artificii,
adio băutură şi delicii,
timp nu mai e de nici o sindrofie,

de nici un dans făcut, în ciuda fricii,
cu vreo vecină, nici de o piftie,
de vreo sarma sau ce-o fi fost să fie
în abundenţa caldelor oficii…

Rămâi cu bine, lună prea-frumoasă,
ne despărţim încet, ca de bomboane,
copiii graşi cu firea pofticioasă,

de clipele-ţi. Cu chipuri de icoane,
bolim, căzuți și-un gând ne tot apasă:
”Ridică-te, mă, Gheorghe! Sus, Ioane!”