Eu sunt lună, tu ești soare
Și, aparent dintr-o întâmplare,
În calea mea ai apărut
Și-mi pare că te cunosc de mult.

Prin zeci de vieți tu m-ai plimbat;
Sute, mii, povești am adunat.
Îmi ești și soare și pământ,
Ești flacără ce arzi în vânt.

Și câte stele am desenat,
În palme mi le-ai așezat;
Să-mi lumineze ziua, clipa,
Să pot să îmi odihnesc aripa.

Prin frunze și râu te-am căutat,
Tristă și plânsă, am renunțat.
Culoare, sens, viața n-avea
Când nu erai tu în dreapta mea.

Și-mi ceri la tine să renunț,
Chiar de îmi e sufletul confuz.
Când am crezut că m-ai uitat,
ÃŽn vise din nou te-am aflat.

Deși cu foc și dor eu te iubesc,
Din calea-ți nu pot să te opresc.
Mereu tineri și liberi noi vom fi,
La capăt din nou ne-om regăsi.