/Într-un fel sau altul gândurile de mai jos apar și în Biblie
dar sunt spuse altfel/

Singurătatea nu vine niciodată lingură.
ea vine cuțit.
trece prin apocalipsă și străpunge geneza.

Va veni iar noaptea și va trebui iar
să învățăm (chiar și zeii)
pescuitul cu mâna.
doar așa ne vom putea linge în bezna recreației degetele de sare
în amintirea vieții.

Aș vrea o zi în care să iubesc așa cum iubește un om,
cu de toate.
Să le citesc țipetele colorate ieșind afară din case prin pereți,
cum ar fi:
marea te vrea
jos dictatura!
Isus vine.
Să simt oamenii îmbătrânind,
să le observ fiecare mecanism de îndepărtare a surâsului și
taxarea periodică a trupului de supraviețuire.

Eu cunosc omul până la ziua lui de naștere,
pentru că fiecare om are o zi de naștere tainică
alta decât cea fizică.
o zi de naștere pe care doar propria mamă o cunoaște.
o zi sărată.
uite, astăzi ar putea fi ziua ta cititorule,
ziua în care cu mulți ani în urmă mama ta,
privindu-se în oglindă