E seară, cald, ne strânge iar frustrarea,
Ne dezbrăcăm și evadăm cu bun motiv,
Iubirea asta nu-i conformă cu cazarea,
Ne doare neajunsul garsonierei, locativ.

Nu mai avem, iubito, loc între pereți,
Ne-au rămas paturile mici și strâmte,
Ne-a luat-o pofta razna, ne sunt hormonii beți
Și ne iubim afară, natura să ne-ncânte

Ne sărutăm în public cu râvnă zgomotoasă,
De se opresc toți trecătorii să ne vadă,
Suntem atât de rari în lumea asta falsă,
Ca trandafirii înfloriți de sub zăpadă!

Ne mângâiem și brusc ne pierdem firea,
Ne auzim doar inimile cum se strigă,
Să ne iubim oriunde ne este menirea,
Această pasiune infinită ne obligă!