l-am iubit
până mi-a înjunghiat
iubirea
și a fugit de la
locul faptei
m-am trezit cu iluziile
plutind în sânge
plutesc și eu peste
trecutul fioros care
mușcă prezentul
n-am murit
deși inima am îngropat-o
înmormântarea a fost
stropită cu lacrimi
care au umplut groapa
în adâncul vieții
ne înecăm ca pe
fundul mării
e greu uneori să
rămâi la suprafață
cadavrele visurilor
plutesc prin noi.