noi ne iubeam
ca două lacrimi căzute
în palma ierbii

noi ne iubeam
ca grâul și zăpada
în anotimpul necuvintelor

noi ne iubeam
până la marginea viselor
căutându-ne
sub plapuma sângelui

noi ne iubeam
ca râul și ceața
în dimineți carnivore

tânjesc din nou
după acele clipe memorabile
când pasările iubirii se trezeau
la bătaia clopotelor noastre
zburând împreună
spre poarta deschisă a cerului

tânjesc din nou
după insula noastră de lumină
din mijlocul oceanului nopții
pe care ne retrăgeam
pentru a ne retrăi amintirile

tânjesc din nou
după țărmul pe care
urmele noastre nu voiau
să dispară

încerc să scap
de lăcomia tăcuta a timpului
îmi ancorez gândul
ca o corabie
în mijlocul unui sentiment
nesfârșit

și te caut
în plasa cu cârlige
a poemului

te caut pe tine
suprema metaforă
a nostalgiilor mele