Prin multe nopți m-a colindat lumina vieții tale
Dar chipul tău mult așteptat n-a mai ieșit în cale,
Căci multe veacuri o cometă croise drum străină,
Zâmbindu-mi lin, tu pe planetă coborai numai lumină.
Iubirea noastră, arzând greu, se stinse-n noapte-adâncă,
Pieri cu ea și glasul meu cum pier valuri pe stâncă.
Arzând pe cer am lăcrimat, ținându-ți dorul dulce,
Și-al tău chip nestrămutat lăsam ca să mă culce.
Pe chip de lună scăpătată un sărut ți-am zugrăvit,
Din cer cobori și dezbrăcată tu în brațe mi-ai sărit.
Cu umeri goi și cu tălpi goale mă țineai, mică poetă,
Și priveam zburând agale aceeași de mult cometă.
Dar cometa, ca și noi, în depărtări albastre,
Se chircește, moare-apoi în sufletele noastre.