agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Să-mi semăn lacrima ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-03-06 | |
cel mai dur obiect pe care mi l-am băgat între picioare a fost dorința
unui bărbat care nu mă iubea. nici n-a mai contat suferința că nu himenul mi l-a rupt, mi-a spart inima. în ochii mei se vede și acum ploaia aceea atroce cînd lacrimile îmi curgeau direct din păr pe fața lui și zîmbea mai primeam o palmă pe cur, una pe față, eram neagră ca o cafea șoptea cu dragoste falsă, ești tîrfa mea, tîrfa mea. aceasta e povestea unui viol, un viol ca ritmul zero al mariei abramovic cînd șase ore a fost agresată, în loc să fie iubită, doar că nu a fost un spectacol a fost ceva crud și real, eram deja mamă, nășteam ura și dragostea îmi părea ca o tîrfă umilită în gheață, ca o acadea cu uraniu. cînd mi-a spus, mai tîrziu, un bărbat te iubesc mi s-a părut absolut straniu nefiresc, inima îmi bătea din amăgire în dezamăgire, din iluzie în deziluzie nu mai credeam în dragoste, nu credeam deloc, nici în a lui, nici în a mea iubirea fusese doar un cuvînt care îmi arsese pielea, într-o primăvară, cîndva. nici acum nu știu să merg desculță pe iarbă, nici acum nu știu dacă un sărut înseamnă ceva, dacă e atingere sau schimonosire nici eu nu știu cum să ajung în mine, nici altcineva, ce înseamnă iubire cînd cineva te-a iubit cu pickhammerul, fără voia ta. acum sunt mamă, singură, de parcă trăiesc într-o păpușă bătrînă și cheală duc speriată copilul la școală cu teama că mă urmărește trecutul apoi mă duc într-o crîșmă și comand întotdeauna o sută poate e cineva care vrea să mă fută, nu vreau să mă iubească să mă țină de mînă cînd mă uit pe fereastră, să stea în spatele meu cînd îmi iau comoara de la școală, să stea lîngă mine în pat și să fumăm o țigară să îmi sugă restul de lapte care mi-a rămas, să intre încet, încet în mine tandru, ca un cuțit ascuțit, cum și-ar lua bun rămas.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate