Eu mă implic ajut văd
consider că trebuie este un verb de căpătâi
mama m-a învățat că lumea nu așteaptă să se pregătească aorta de triplu tulup
Salchow si alte scheme exigente de supraviețuire la greu
zi de zi lupți dregi pui cap la cap grăunte dai o mâna de ajutor bătrânilor
pe stradă nu arunci bilețele cutii șervețele nu stai nicicând cu coatele pe masă
saluți civilizat
spui sărutmana mandrililor din Micro 40
impozitele le plătești la timp
așa am crescut de la rădăcină și pană la gulerul ferm al rochiței din care se arată
zveltă frumoasă mereu curgătoare aceeași femeie prin care se înalță genunchii cei mai rotunzi și mai albi
huța-huța
se leagănă încet o mână de oameni pe care îi cunosc și- i iubesc
timpul mă apucă de umeri și îmi zâmbește ca un copil după scăldătoarea dintâi
huța-huța
iubirile vin, trec, se amestecă, devin o pulbere cu care îmi primenesc inima
mama mă descântă de rău din lumea ei de dincolo de lumi “răsărită-sită șade-o fată despletită
c-un ochi de apă și unul de foc…”
aștept o secundă care să mă despartă ca pe o consoană între două vocale
aștept s-alerg goală într-o silabă zveltă a nepăsării
și să culeg brândușe movii.