Dacă ar fi să îmi povestesc viața
ași începe cu sfârșitul
pe care îl simt în mine
ca pe orice parte din trecut ,
ca și cum acesta s-a petrecut deja,
și la care am exersat
atât de mult,
iar pe măsură ce mă voi apropia
de început,
voi privi la acel prunc,
care am fost odată,
ca la un tată,
din care mă trag,
sau ca la un bătrân,
pe care am să-ncerc să mi-l asum,
istovit de drumul pe care l-am parcurs
până la el,
sau voi lăsa povestea
fără sfârșit,
ca și cum cel mic
nu s-a zămislit încă,
dormind în părinți
și visând
tot ceea ce mie mi se întâmplă