agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-24 | |
Zâmbești din colțul ramei argintii
ca dintr-un cerc de îngeri. pururi tânăr...cu-al tău veșnic chip senin cu-nfățișarea-ți blândă. Din ochii tăi se nasc steluțe aurii de pânze de păianjen ele se-agață-n cer. Buzele tale le-aș săruta mereu din plin fără să mai respir... Dar între noi s-a înălțat un munte cu vârfuri care zgârie nadirul din ocean va trebui să urc, să urc până în cer să-ți întâlnesc suflarea, să te sărut pe frunte. De ce a ta făptură nu mă mai ocrotește? De ce-ale tale brațe nu mă mai învelesc? De ce a ta privire nu mă mai urmărește? De ce tu ți-ai ascuns chipul îngeresc, lăsându-mă în umbra scăldată-n întuneric? Plecat pe veci, te strig să te întorci! Ascultă-mi vocea ce disperată se închină! Privește-mi trupul care în brațe ar vrea să te mai țină! Mă întreb mereu atunci când luna se ivește: Al tău suflet oare, încă mă iubește?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate