Tu nu ai dreptul sã scrii
despre singuratate. Menirea ta
E sã ma faci fericit,sã-mi ascuti creioanele, sã-mi citesti
Poeziile pe care eu le incui in sertar.
Menirea ta e sã-mi incretesti buzele
Intr-un mereu zâmbet subtire,
Sã-mi umplii stiloul din calimara tristetii,
Menirea ta nu e sa scrii despre singuratate.

Tu nu ai dreptul sa scrii despre singuratate.
Tu nu cunosti tigara ieftina fumata
In ceasul patru al diminetii.
Pe tine nu te doare ploaia,
Tie nu-ti spune nimic,
Nici o poveste,
Nuci o istorioara
Statuia aceea din parc.
Tu nu petreci trenurile de dupa-amiaza
Cu pivirea umeda, de sus,
De la etajul noua
Al ultimei sperante.
Toamna nu ti-a strecurat niciodata
In suflet si in oase
Frigul din penele pasarilor calatoare.
Nu ti s-a oglindit niciodata
Printre nervurile vreunei frunze galbene
Rascolita de vant pe maidanul pustiu.
Nu, tu nu ai dreptul sa scrii
Despre singuratate.

Scrie, daca vrei, despre primavara,
Scrie ce ai mai facut azi si ce nu,
Intre timp nu uita sa-mi ascuti creioanele,
Sa cauti cheia
De la sertarul in care-mi ascund poeziile,
Lasa singuratatea,
Menirea ta nu e sa scrii despre ea,
E ca si cum
Eu as scrie despre iubire. Intelegi?