Un pian își izbește corzile
Împrăștiind ca un parfum
Zgomote line în nopțile
Cu trandafiri și mult fum.

Potecile arătătoare spre balcoane
Ce-s luminate de domnițe
S-au transformat în brutale trotuare
Populate de ieftine fetițe.

Versuri arzând, cu lacrimi pătate,
Citite în ochi albaștrii, verzi sau căprui
Sunt în picioare călcate
De temutul tren al drumului.

Sunt în cădere liberă
Într-o prăpastie cu țepi,
Dar încă văd o iarbă tânără
Tăiată de săbii rupte în teci.