agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-02 | |
Ciorna 63
(GENERALUL) L-am sâcâit pe General să-mi arate cum se tăbăcește sub ocupație obrazul în ce fel se predau epoleții sabia chipiul decorațiile demnitatea identitatea. E greu e greu mi-a spus dar te descurci cu brațul cu spinarea. Stelei săraca i-a fost cel mai greu că-i era credincioasă și n-a vrut s-o încalece cazacul. I-au semănat atunci la nervi un trandafir câinesc în astrul de pe frunte măcar i-a rămas flautul cel de abanos așa rupt înnădit purtând triluri ce le ascultau împreună seara. Și zâmbea Generalul că se descurcaseră binișor pentru vremuri tulburi: generăleasa bătea acasă în cuie lădițe de marmeladă el încărca însoțea și descărca trupe de oi miei și berbeci juninci și tăurași din vagoane prin selenare stații de triaj lua bani frumușei pentru un fost ofițer de rang al bandito-moșierimii. Da mi-au ajuns pentru centura cu arc ce îmi apasă-n burtă hernia mai zise. Fiul cel mare a scos medie bună mi-a intrat fără loc la medicină și cu toții ne-am tras în Valea Jiului — acolo nu era vreme de căutat palmelor la dinți stăpânul. Am stat la baracă am mâncat linte cartofi copți pe plită porc îngrășat cu tărâțe sfoiegite cu lături de cantină pe cel mic l-am băgat calfă la tâmplar. S-au îngrămădit cu nepoțelul trimis din București de mă’-sa c-un student pe trenul negru ce făcea echilibristică atârnat de-un nor alb peste hăuri sparte-n defileu a avut așa cui povesti de idealuri de arta renașterii de cărămida ce-o lasă după el arsă oricare om și cum se zugrăvesc pe pânză tinereți bucolice că fără memorii un general e-un vacs și surâdea: da a fost un norocos — i-a salvat pe ei toți căci l-au pus pictor peste-un șantier flămând după lozinci plăcuțe de sticlă scrise cu aur pe ușa secretarilor gazete de perete și panouri roșii mari cât victoria comunistă. Era mulțumit Generalul — fiul și nepotul i-au moștenit harul o să le prindă cândva bine că-n rest nu-i greu așa cu pensulele șterse lăsate învelite-n scutec pân-a doua zi în tașca de mușama ce-o duce în mână — bascul într-o parte trenciul bleumarin cu pufoaică dedesupt călcând fluierând a marș din traversă în traversă pe linia ferată ce singură-l ducea acasă uneori îl mai lua o drezină cu trenul nu le ajungeau banii. Am răbdat de toate sufletul mi-era răsucit chircit cât sâmburul de mac — fălcile pătrate minerești mă adulmecau cu ochi mijiți a bănat: „Noroc bun, ghenerale!” dar m-am obișnuit eu și cu apa din țeava de fontă și cu aprinsul cărbunilor cu cenușă muiată-n petrol pusă în cornet de ziar cu nepotul care nu înțelege că se urează noroc oricui strănută că interesul poartă fesul el nu vrea să înnvețe nimic pe de rost... Da, am priceput că trăgeam chiulul aveam teme și că era deja târziu — Spic se întindea pe labele din față. Nu-i așa că plouă de ieri, tataie? am mâțâit eu așa ca să fie. Lasă nepoate e apă pentru toată lumea a mai șoptit dus Generalul. Ascultă! Plouă suficient auzi? plouă suficient. Și s-a dus să-nfrunte cu Dumnezeu noaptea înghețată și umedă ce zăbovea înaintea ferestrei larg deschise din cartierul Dimitrov.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate