În cupa stâncii rare
răsună toamna-n frunze seci,
sângerând iar pe poteci.
Cu firea temătoare

îndoit de vânturi reci
privesc iar peste hotare.
Ulii morții dau târcoale,
săbii tremură în teci:

sunete ascund în valuri
suspinul ajuns la maluri
în ritm grav, de nedescris.

Umbra este suverană,
înflorește ca o rană
sub talpa unui alt vis.