din tăcerea adâncurilor s-au născut albatroși selenari
picurând ca o rouă dulce pe fructele
răscoapte în cuptoarele amurgului
murgul galopul nu mai știe
dansează pe muzica stelelor
alambicate în alambicuri de alamă

ce repetare deranjantă

vânturile dinspre miazăzi s-au întors
căutând timpul ce-a fugit în lume cu pădurea
despletită desfrunzită începută la ceas tainic
luna nu mai plouă ninge cu raze oțelite
stropii n-au învățat decât căderea

la ce bun toate

amintește-ți cândva am fost
și spuneai atunci hai să ne jucăm de-a v-ați ascunsele
între timp au curs veacuri peste căutările noastre
și uite că nu mai găsim nimic