Ființă dulce si suavă,
Ca mama n-ai să mai găsești,
Când ne zâmbește mama dragă,
Răsare soarele-n ferești.

Și florile par să-nflorească
La zâmbetul ei îngeresc,
Și cerul pare sa zâmbească;
Și pasările ciripesc.

A vieții chinuri de-o apasă,
Dureri ce sufletu-i rănesc,
Măicuța dragă, nu mă lasă,
Grijile-i să le ghicesc.

Și nu se plânge niciodată,
Nici când vorbele-o rănesc;
Măicuța mea nemângâiată,
AÈ™ vrea de rele s-o feresc!

Nu pot s-o vindec de boală,
Nu pot durerea să-i alin,
Nu pot s-o fac să nu o doară,
Nu pot s-o scap de-al vieții chin!

Aș vrea să-i pot schimba destinul,
Cu strănepoți s-o regăsesc;
Aș vrea ceva să-i curme chinul,
Doar bucurii eu îi doresc!

17.08.2003