agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-14 | |
1.
am strivit de pieptul meu o seară roșie cu râsul diafan ca un măr sau ca o portocală putrezite de acum un an gura lumii și-a-ncrețit surâsul m-a scuipat sau doar mi s-a părut sâmburii ar semăna cu dinții cojile sunt cel dintâi să-rut îmbrăcată-n rodii mi-ești aievea răsfirată-n oase ca un peștișor prinde-mă-n cârligele din brațe juruie-mă îngerilor ce mă dor trupul tău ca o spirală urcă sau coboară iadul pân’ la cer răsăritul i-a croit vipușcă la nădragul vechi și efemer fulgeră ciocanele în ceruri toaca fierul de murit aura-mi destram îmi caut ghemul întrebărilor din gândul meu tocit subteranul sânge opărește mersul râd la gâtul ceții clopoței de la râu să vină veselia poate pielea mi-e clătită de femei mult de mult m-am îmbăiat în toate câte sunt și câte n-am știut am trudit să scriu despre aceasta cântec ultimului nenăscut am croit din dumnezeu o ciornă de urât sau poate de iubit ghearele de porumbel le-am smuls cu dinții porțile cu tâmpla am izbit mi-a trecut – e prea departe cerul – tot în gârla lumii mă cobor sunt mai viu când tu citești isprava vieții de pescar nemuritor 2. timpuriu am învățat să scriu mi-am pierdut auzul și vederea și m-am înstărit în gând pustiu risipindu-mi visele și vrerea mai apoi de-acas-am fost trimis cu povară ca un animal negurile toate mi-au promis să mursice trupul meu de cal m-am hrănit cu ferigi și rășină fiarelor tovarăș bun le-am fost am rupt jumătate oase de lumină jumătate măduvi fără rost mai văzut-ați? cal cu gheare lungi ce scriu în orișcare piept sunetul voinței netulburătoare între ce-i plăcut și ce e drept rătăcit-am plaiuri fără nume îndrăgitu-m-au ciobanii și fugarii am uitat de multe ori de lume drămuit-am bulzul cu măgarii și am spart cu cel sărman o ceapă iar cu cel de-avea am rupt fripturi am dormit la foc și am răzbit prin apă s-ajung ziua hranei altor guri de aceea iartă-mă drumețe care treci prin paginile mele ești sătul? le vei găsi glumețe zilele flămânde sunt mai grele când vei adumbri cumva de seară între oameni istovit întâi voi veni cu mersul meu de fiară să îți las un măr la căpătâi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate