chitra răsărea direct din linia orizontului. ieșeam la șosea numai însoțită. un gând avea forța de a mă împinge la suspiciune. pe cine să nu bănuiesc de trădare ? pe cine să bănuiesc de atașament ? casa mea era în șehina. șehina era în chekina. chekina mă aspira într-o gaură neagră. premiza nevinovăției. a fi femeie presupune să întemeiezi o evanghelie. un neam este povestea unei semințe. diagnosticul cădea cu greutate : copiii estului aveau tot două mâini și două picioare. doi ochi și două urechi. un intestin subțire și un intestin gros. un sex evident și un sex dedus. un instinct vital și un instinct autolitic. un psihic tonic de autoruminație și un psihic labil de apărare. dar nu aveau libertate. nu aveau pomi plini cu nuci multicolore, nu păsări de sticlă, nu halucinogene ecumenice, nu firișoare de sânge de-a lungul stigmatelor. admiram copacii și călăream silueta zveltă a arcul de triumf. bătrînii cu care dai mâna te invită să trăiești în prezent. cum poți fi atât de nelocuită? să treci prin numele tău ca printr-o poartă. să lași în urma ta adevărata cheie. să nu te descuie dumnezeu decât atunci când nu mai ești o colecție de dimensiuni. cerul anterior se diluează. cerul ulterior se concentrează în pământul văzător. un cer nu este altceva decât imaginea omului în imaginea lui dumnezeu.



spuneam: ca să începi o viață nouă îți trebuie multă pasiune pentru ignoranță. scânteie. scâncet. scuame de hemoglobină inervând copacul verde. picioare zvelte, cu mușchi grăbiți. tălpi ce mângâie iarba. genunchi fragezi ce se mai pot târî. sâni elastici de care se mai pot prinde gingiile copiilor. pleoape melancolice sub care încă se vor încălzi bărbații debusolați în așteptarea războiului. estul nu poate respira decât mirosul prafului de pușcă. dictatorii și abecedarele insolenței. nu puteam să mă nasc decât în această epocă unde totul era deja pierdut. memoria satelor traversate de tancuri și buldozere. ghearele ce smulgeau biserici din rădăcină. escavatoare ce afânau în cimitire mormintele pline cu mărgele și gutui. morții evadau din albumele de familie și plecau în exil. înlocuiam o luptă pe viață și pe moarte cu o reîntoarcere la dumnezeul fără dorinței.


arma întrebărilor este masca. dintotdeauna m-am confundat cu ființa lucrului. intram în nava estului, cuprinsă de moliciunea și căldura micii eternități. iată zilele minuscule, în care nu făceam altceva decât să privesc traiectoriile lente cu care stoluri de păsări desenau norii. iar altădată, timpul țâșnea cu rafale prelungi dintr-o istorie provizorie. vecinii se așezau la masă cu o anumită solemnitate. în fața fiecăruia dintre ei, rotocoale de fum. un colac frământat din făină de mei și scrum de mangal. înfiptă în liniștea inexplicabilă, câte o lumânare străpungea cu glasul ei stins fețele comesenilor. lumină castratoare. în mijlocul mesei, destins și derealist, trupul mortului îi învăluia cu interogații retorice. și mama. și mătușa helena. și ze'ev. și frumoasa lillith. cu toții s-au înfășurat în privirile noastre. apoi în mințile noastre. iar mai apoi în visele noastre. ciuguleam din trupul lor. pe urmă din remembrarea lor. morții erau jucăriile viilor. păpuși. cuburi de lemn. divers colorate. castele în ruină se deșirau de-a lungul văilor și de-a latul podișurilor. estul cu civilizatia risipei de adevăruri. mă așezam pe malul unui râu. așteptam ca rădăcinile mâncate dimineața devreme pe stomacul gol să înceapă să scrie în mine o carte. și scriam, la rândul meu, pe nisip, jurnalele provizorii ale identității. cu degetul arătător de la mâna stîngă trasam hărți. aveam un plămann pătat. norii nu mai cerneau ostilitate. în-afara-timpului este un fel de rochie cu trenă. înăuntrul ei, corpul meu pulsează precum ființa numelui.


cu numai șapte perechi de cai focoși, un bărbat putea traversa criza de la jumătatea vieții. privirea care îmbracă hazardul. sexul care desțelenește vidul perfect. estul ca deșert al răspunsurilor. dacă mai întâi a fost noaptea, de ce se efeminează tot și toate? bătrânul alex stă închis în sunetul pietrei. muzică de corn în care se stinge mugetul unei peșteri. animula vagula blandula. privirile lui sunt lespezi. visele, racle de veghe. războaiele estului, o formă de muzică de fanfară, afazie, frunze cu nervuri din cuvinte ce nu ne aparțineau. cadavrele estului crăpau ca niște tobe. marionete animate de dorințe subversive. pulsiuni contagioase. dorințe indezirabile. moartea solubilă în plăcere


patricia îl intâlnise pe pablo la lăptăria lui enache. își numărau coastele. ea îi întorcea privirea pe toate părțile și îi cânta. muzică de jazz.. un gâfâit cald. un gâfâit rece. o picătură de apă pe vârful unghiei. o picătură de salivă pe vârful limbii. o picătură de staniu pe mamelon. o picătură de dorință împinsă brusc până la capăt. un gâfâit fierbinte. un țipăt acoperit de un jet. abdomenul rozetă. muzica tatua dorința direct pe piele. dorința este o floare cu multe petale. cercuri neînchise. desfăcute. ciclul al nouălea duvalamberi nahanagini kamavardini ramaprya gamanacrya visvambari. a iubi. un abur se ridica dintr-o dată deasupra unor ființe, absorbindu-le într-o casă magică. miezul unor simboluri. leagăn. o rețea de izvoare. care desenau rotunjumi. în jurul unui punct. iradiant. el își purta crucea de bărbat. înșurubându-se în mintea ei. rămânea al ei. extensie a feminității. fără cuvinte.loialitatea muților. se înteleg repede la preț. spasm al buzelor . tatuajul meu misfit, îl alinta ea.iar el îi închidea pântecul. ahava. dumnezeu este ritmul cu care ploaia spală obrazul ei îmbujorat



un moment agonal al filosofiei.nimeni nu mai vrea sa fie profet.înțelegeam prea repede că este un popas pentru fanfaronadă. primul bloc mai răsărit din orașul estic avea zece nivele. în el locuiau la începuturi tractoriștii și merituoșii ideologici. estul sovietizat ? toți ridicau din umeri. sângele devenea repede inodor. incolor. insipid. afazic. ataraxic. anistoric. amnezic. trecutul nu emitea avertismente. mai târziu, pe străzi alergau încolo și încoace oameni care puteau fi scufundați în pamânt de propriul cântec. dar nimeni nu cânta. păsările nu ciripeanu. fluturi, libelule, lilieci. vulturi, bufnițe, botgroși. povești și snoave. litere, alfabet, limba română de lemn putred. relieful traversat de secera neobosită. spice tăiate manual. capete căzând de mâna comisarilor. ciocane spărgând țeasta colegilor mei de la universitate. ciocane de miner. lămpașe. cuțite scoase din teacă. pumnale înfipte între omoplați. târnăcopul, sapa, lopata. viermele. monstrul ideologic. eternitatea estului era o mlaștină plină de dejecții. închisoarea împărțită în parcele de filosofie marxist-leninistă.piele roz unsă cu excremente. reeducare. asasinul în turneu cultural. asasinul vorbind reeducaților despre moștenirea culturală a patriei. vai, roșul menstrual al istoriei îl acoperă pe mistagog. până la genunchi.până la testicule. până la ombilic. până la axile. până la bărbie. până la hipofiza de stres. până la urmă, livluv a reapărut dintr-o fotografie de epocă. își revenea din inconștiență. ai fost în comă timp de cincizeci de ani? fără să-ți asumi absența și lașitatea?- îl întreb. fără să-mi aduci plecăciunea sfioasă și sinceră a occidentului și a americii ? fără să-mi oferi regretul moscovei și al clanurilor siberiene? nu-și asumă nimeni orgiile ideologice totalitare care au transformat estul într-o tavernă tiermondistă ? el mi-a spus că sunt vrednică de dragoste și m-a pețit. te iubesc dacă uiți, zice. devenea pețitorul meu favorit. dar eu nu-l credeam, o, nu-l credeam. estul autist mă absorbea în claustrare


și dacă relația noastră cu lumea este una imaginară? dumnezeu îi strânge pe oameni la un loc. mănunchi. apropiindu-se, ei scad. inima orbește. psihodramă clasică de recuperare a forței de a ucide. ce este o prăvălie de concepte? un zid, un jurnal apocrif. estul totalitar rezumat pentru generațiile cu buricul gol și creierul spălat. ceasornicar de mentisme, vărul din avignon s-a născut ca un copil amenințat să moară de foame. urla mereu din cauză că trebuia să deschidă ochii. umple-ți-ar pământul gura !, îi spuse într-o zi femeia care l-a dezvirginat. abia atunci, brusc potolit, pierre a ridicat pleoapele pentru prima oară. dar asta este forma ludică a haosului !, a exclamat el uimit în fața estului. întotdeauna avusese tendința să ciupească de fese femeile care îl complexau. semn de apărare. castratorul compulsiv. doar o formă personală de a-și exterioriza frica. l-am învățat să fie copac de deșert: cu rădăcinile în sus și cu mâinile scormonind cerul de sub țărână. dragă pierre: ai ales estul, ai ales frica. niciodată nu știi de unde răsare soarele



căință! căință! căință! dupa căință vine adorarea. cuvântul îți țopăie prin cavități ca un ghimpe. țop, țop, țop. și începeam să cânt. de la bun început, dezordinea se instalase în nodurile rețelei metalice. en sof. retrage în sine. afazie. am luat masa împreună, pentru ultima oară, la l´arbalète. terasă exterioară în plină iarnă. lumânările electrice sfârâiau transformând gerul în rotocoale de tristețe. acea lumină putea fi auzită din orice parte a coliviei. estul plin de gratii. ca un veșmânt din copilărie în care maturul se sufocă și piere. oprit din evoluție. ne degradăm? , mă întreba dumnezeu, viclean. și se gândea la mine ca la un bărbat perfect: amazoană. nu ne degradăm, plecăm în exil, îi răspundeam. în țara noastră continuă acel genocid pasiv căruia nimeni nu i se va împotrivi. lumea nu are nevoie de un est puternic. iar mafiile estului, la rândul lor, nu au nevoie de concurență. vorbesc cu gura plină. spun lucruri care deschid falcile mortii. o rană adâncă simplifică raționametele: să ne spălăm, dar să ne și purificăm. prin apă. prin lacrimi. prin sânge. prin cuvinte. prin înțelepciune.doamne, dumnezeul meu, în spatele nostru stă mereu deschis ochiul treaz al trăgătorului cu pușca. prin luneta istoriei, estul este doar un container plin cu carne de tun de calitate inferioară. apără-ne și ne luminează



în "Îl vad pe Dumnezeu și nu mor".


***
Blog Angela Furtuna