dar taurul? – mă întreba din nou ralu, dupa coridă. cu el ce se întâmplă? stăteam amândouă în tribună și mâncam nuci prăjite. incoerența strigătelor. îngroziți. fericiți. spectatorii fac tahicardie mă uit în ochii taurului. ucis din plăcere. sacrificiu delirant. o privesc pe copilă drept în față: taurul moare, pentru că spectatorii au plătit bilet integral. simplu. ca să vadă o încleștare între om și taur. plus un asasinat ritual. pretul biletului e mare, de aceea moartea taurului trebuie sa fie lentă. spasmodică. tragică. grandioasă. spectaculoasă. sângele trebuie să-i stropească pe domni pe camașă, iar pe doamne chiar pe decolteu sau pe gât. ei se vor duce apoi acasă și vor face sex pe masa din bucătărie, lângă cuțitul uns cu slănină. își vor consuma vidul. crocant. durerea invită oamenii la exhibiționism. pentru a muri, felinele se ascund în văgăuni. elefanții se exilează. omul agonizând devine vizibil ca un pântec de femeie gestantă. moartea umana adoră să fie vazută. să fie pipăită, încă de la naștere. să stea în vitrină. taurul moare iluminând. așchiile morții înflăcărează


cumva, eu decid împotriva eului meu. și îl mutilez . acesta este sensul vieții. eclesiastul tăindu-și venele. dumnezeu by pass.unchiul alex obișnuia să curețe arma o dată pe săptămână. se așeza în fotoliul lăbărțat și lustruia tacticos țeava rece, pe dinăuntru și pe dinafară, până o încălzea. așa, puicuțo, mormăia abia inteligibil, ținând o țigară în colțul buzelor, când te-oi propti în curul unui ispravnic stahanovist, să nu mă faci de râs. când te-oi pune la treabă, ca să crăpi în paișpe țeasta cuiva, să treci direct prin creierul ăla nenorocit. arma încinsă sfârâia. ieșeau aburi prin gura de metal. mai târziu va ieși foc.unchiul alex dezlega securea războiului. sacrificiul. ademenirea instinctului de a-și aborda inamicul prin clivaj de personalitate. indus de propagandă. copiii numărând gloanțele, găurile din cranii, mâinile și picioarele desperecheate. sacrificiul justificând excesele. pierderile de altitudine. trebuie să mă acumulez prin ceea ce ofer. intensificare. trebuie să mă pierd prin ceea ce primesc. pierzând, să mă simt îmbogățită cu o dimensiune. dimensiunea să satureze genotipul culturii sacrificiale a estului. grade de libertate anulate prin anomie. confuzii ademenite de logica maniheistă. pulsiuni asasine decurgând din stilul politic psihopatoid. discursul paranoid al elitelor. vagabondajul politicianist interpartinic. demența totalitară. teatrul de măști pentru majoritatea oligofrenă. democrația populară de tribună. circul naționalist etno-centric. dar cine aprindea facla depersonalizării programatice a estului? măria sa ideologul. unchiul alex era glontele perfect.



la metrou. asist la felul cum trenul se înfige în curbura spațiu-timpului. o conversațe poate reîncepe de acolo unde a plecat ultimul glonte al lui alex. direct în scăfârlia unui țăran dintr-un sat ocupat fără împotrivire. acela tocmai se pregătea să-l împungă cu o furcă. dar alte mitraliere, de la mică distanță, îl decapitară pe unchiul alex. nu exista nici o miză. nimeni nu cunoștea pe nimeni. în clipa morții, față în față, soldații inamici se privesc uimiți. regret. ochiul se întoarce către interior. iscodind după frâul scăpat de sub control. el vede deja descrierea altui spațiu-timp, în jurul căruia se secretă o nouă pozitivitate. glontele ucigaș fusese de fapt o idee fixă. o regulă impusă jucătorilor. când termin de mâncat supa, văd pe fundul farfuriei fața lui alex: un mușchi i se zbate la pleoapa dreaptă, ochiul lui mă luminează intermitent. farul din ceață. și încep să dansez. pe scenă, un bărbat își înnoadă trupul în jurul trupului meu. alți doi bărbați așteaptă să mă prăbușesc. pachet de linii frinte. feminitate. spectatorii aplaudă și ovaționează. conștiința colectivă este un text onomatopeic. după colț, pe strada mare, s-a mai deschis o măcelarie.



veghea-te-voi. și te voi apara. te voi aduce la fel de aproape de tine pe cât ești de departe.vizavi de casa noastră, se deschidea un cot al dunarii. o eboșă trasată pe aer cu mână nesigură. în fiecare an, mureau câte doi- trei prieteni care încercau să evadeze, trecând fluviul înot. libertatea se deschidea la douăzeci de metri de casă, însă era prohibită. stăteam pe malul apei, în praf. adulmecam libertatea. mirosul de baltă împletit cu mirosul de motorină. sunetul șlepurilor pline cu pește oceanic. nici o masă fără pește. albatroși înhățând broaștele direct din apă. limbajul este o traversare a minții cu canoia plină. oac oac oac. orice înclinare a bărcii la stânga sau la dreapta ne aruncă în disperarea libertății. ne împinge în adânc. ne întoarce din drum. nedumeriți. sau ne împovărează cu o libertate nemeritată. unde ne așteaptă întotdeauna cineva. un gardian necunoscut . sau o litera fornicatoare. într-o zi, după ce mă spălasem pe față, am zărit în oglindă un semn în formă de cruce care îmi apăruse pe pielea gîtului. o ideograma roșie. care strălucea și emitea un spasm luminos. medicul a spus că dumnezeu poate fi o formă de prurit.



dalit era un depresiv. purta în ceafă mii de ace de acupunctură. ca să ramân treaz în moarte, zicea. dacă suna telefonul, mai întâi alerga speriat în jurul camerei. încerca să înfășoare țiuitul soneriei pe un tambur. blitz. luciditatea ca disconfort acustic. zidul crestea pe mine ca o carne. știam că nu sunt decât o capelă mică din carne. în care se joacă o psihodramă : pentru ca eu sa rămân rece, dumnezeu trebuia să ardă. dalit e viu. unchiul alex e viu. eu sunt vie. prea vii. alinierea planetelor ne apără de dezorganizare. găuri negre. alinierea ideilor ne apără de egofilie. enclave de fanatism. exaltarea cu care estul sfidează, sinucigaș, istoria. transplantul marilor orgolii hegemonice în bordeiul de chirpici. infirmul castrat cu șișul indiferenței. mămăligă și taraful din clejani. pumnul crăpat cu care sărăntocul își despică lemnele de foc. femeia în animale de povară. rădăcina în blesteme. umilit în clișeul său, micul patriot naționalist emite sunete stridente.în fiecare noapte, același coșmar: își resimte trupul ca pe un clopot, în care până și tăcerea urlă. liniștea este o emisie întâmplatoare de absență. gâlgâind precum vinul dens roșu. sângele scurgându-se molcom din rânile deschise ale estului obnubilat



tocmai se terminase carnavalul, când cancerul mamei a înflorit. ca un copac plin de rodii. plin de semințe. plin de seve roșii. o duceam în brațe prin toate clinicile universitare. era un exponat de muzeu. suflet nemângâiat în trup dizarmonic. la fel, altădată, adusesem acasă, de la maternitate, și copilul. mama își ținea palma între mâinile mele și mă privea. deja din cer. începuse să-și înfiripe alte coordonate. din numere teratologice. isihie. peste obiecte și glasuri. un praf care nu se poate așterne. pace fără odihnă. exegeza ce însoțește un text necunoscut. mama gângurea. prin silabe orfane. începea un cuvânt, ca și cum se pregătea să muște dintr-un măr. îl lăsa neterminat. prefera să vomite. eu mâncam în fiecare zi câte cincisprezece melci. juram că nu mi-e silă de viață. în clipa destrămării. amândouă țineam lumânarea: un jet de lumină prin care mâna mea și mâna mamei se sudau în aceeași dimensiune. la un moment dat, ecranul mamei s-a întunecat. când emisiunea s-a terminat, stimați telespectatori, cineva a tăiat adevăratul cordon ombilical dintre mine și mama



în "Îl vad pe Dumnezeu și nu mor".


***
Blog Angela Furtuna