agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Life is life
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-26 | |
și totuși lucrurile de neînchipuit nu există decât în mintea noastră. ele ni se relevă atunci când dumnezeu ne pierde la ruletă. cine a zis că dumnezeu nu frecventează cazinourile? diminețile după cortina de fier erau în fapt un fel de geografie politică secretă. momentele zilei nu aveau contur sau luminozitate specifică, nici stările interioare. trăiam înt-un uter artificial. mâncam cauciuc, potcoave, citate din dictatori celebri. ni se injectau privirile cu polimeri. eram deja morții resuscitați zilnic cu injoncțiuni paralele. mă înecam cu cuvintele de lemn, care mi se opreau în gât precum niște oase de găină. vomam. ce este zâmbetul ?
cine este celălalt? cel care vede roÈ™u mărul pe care eu îl văd galben-auriu. cel care deschide o paranteză logică acolo unde eu o închid. cel care luptă pentru o fereastră dintr-un cer la care eu nu cobor, pentru că cerul meu presupune un sens ascendent. cel ce distruge punÈ›ile pe care eu le creez dintr-o suflare. cel ce trăieÈ™te pentru a spune nu ori de câte ori eu afirm ceva. care este rostul celuilalt? el nu epuizează taina, căci este miezul altei nuci. verde princiar. bărbaÈ›i al căror nume se scrie pe placenta războiului. un om prezent în toÈ›i oamenii nu e decât o idee. un străin se apropie de mine È™i mă expune într-o vitrină. ceilalÈ›i privesc, aleg, cumpără. aruncă, apoi. ucid, în cele din urmă scrisori necitite. trimise de mine mamei, în cer, din bătrâna europă.de pe malul civilizat de scleroză, une touche de bisous. sărut mâna. ce mai faci rece? ce aripi de parapantă ai, îngere placentar. hai să ne aprindem o dată È›igările alea È™i să facem rotocoale, poate că ne împăcăm cu ideea că nu interesează pe nimeni, dincolo, în lumea liberă prin tradiÈ›ie, procesul comunismului. sunt work-shopuri È™i nenumărate simpozioane în care toată intelighenÈ›ia vorbeÈ™te englezeÈ™te È™i franÈ›uzeÈ™te, ruseÈ™te sau arăbeÈ™te È™i priveÈ™te la aritmiile È™i dizarmoniile din estul europei înghiÈ›ind în sec. milioanele de săraci curg pe lângă mine, pe lângă ei, în pagaie de oameni noi, cu creierele spălate, cu lobotomia frontală ideologică impecabilă. un peisaj cu trupuri de atleÈ›i atei de propagandă în care bolboroseÈ™te în falset, dar viguroasă, maneaua extremistă. secolul XX a cunoscut două pandemii ideologice mari È™i late: holocaustul È™i estul sovietizat. plus genocidul armenesc de la început, ca aperitiv, fulgerător. cu surdină. în fapt, unul È™i acelaÈ™i genocid ce s-a propagat de-a lungul istoriei cu o viteză ameÈ›itoare. dar de ce trebuie să scriu eu acum despre asta, mamă cu aripi de parapantă, când lumea literară e bântuită numai de genitalizarea metafizicii? de expresionismul naturalist. de nudismul exhibitionist de consum. de erotismul de vitrină. mi-au spus-o È™i prietenii mei americani, tu să nu, mi-au spus-o È™i prietenii mei ruÈ™i, tu să nu, mi-au spus-o È™i prietenii mei chinezi, tu să nu, mi-au spus-o È™i prietenii mei musulmani, tu să nu, mi-au spus-o răspicat È™i prietenii mei europeni: tu să nu vorbeÈ™ti, nu ne interesează procesul global al dictaturilor. al comunismului aÈ™a cum a fost È™i cum mai este. pe noi, miam, miam, zic ei lingându-È™i buzele, pe noi nu ne interesează culpabilizarea politică post-traumatică. noi suntem interesaÈ›i direct numai de succesul consumist al autofagocitării, ăla care întinde omenirea pe canapeaua psihanalistului, în loc să o aÈ™eze în genunchi. sub icoane prăfuite. sau ăla care îi transformă pe exaltaÈ›i în cocktailuri explozive. secretul stelelor căzătoare este chiar acceptarea atracÈ›iei gravitaÈ›ionale. omul este astfel construit pentru a cădea. a cădea în lume. a cădea în diavol. există ceva nou în literatura transnaÈ›ională actuală: un îndemn pilduitor către o moarte asumată. mori È™i câștigi, fiindcă oricum eÈ™ti dator. pe mine mă interesau replicile seismice tari: să rămânem în picioare după cutremur. să ne numărăm morÈ›ii. să le dăm bineÈ›e. È™i să dăruim onoare urmaÈ™ilor lor. È™i identitate. adn spiritual genocid. cameră de gazare. cuptor. cameră de tortură. cameră de anchetă. sală de È™edinÈ›e de demascare. deportare. lagăre de muncă forÈ›ată. domicilii obligatorii. lagăre ideologice de reeducare. gulag. purificare rasială. purificare etnică. purificare sexistă. purificare ideologică. închisori. gropi comune. denunÈ›uri. dispariÈ›ii. asasinate. persecuÈ›ii. exterminări. eugenÃe. procesul comunismului nu poate începe decât de la manifestarea planetară a interesului politic față de acest subiect. care pentru mine este unul pur poetic. va veni o zi, mult prea îndepărtată, cu mari actori, cu distribuÈ›ie multinaÈ›ională, când artiÈ™ti ex-sovietici, englezi, germani, americani, români, italieni, francezi È™i de alte naÈ›ii se vor învârti în jurul unei idei, înarmaÈ›i cu piruete, poante, genuflexiuni, fandări, reverenÈ›e È™i vor repeta rolul schematic despre scuzele ce le datorează inginerii È™i artizanii militari È™i politici ai războiului rece popoarelor nefericitului est al europei, ce au fost cedate în condiÈ›ii ruÈ™inoase È™i asasine dictatorului stalin în anul de graÈ›ie una mie nouă sute patruzeci È™i cinci. o geografie pâlpâitoare va tinde să se rescrie, atunci, peste un relief psihic mult îndulcit, în care criminali, mărturii È™i victime deopotrivă nu vor mai fi în viață, cum nici documentele demne de crezare, aÈ™a încât povestea de adormit copii să poată fi spusă ca o litanie ce mângâie fără să aline. de ce vomam eu în perioada rece a climei temperat- continentale? mă întrebi. dar de ce nu mă întrebi de ce este libertatea ataÈ™ată numai centrului plăcerii din hipotalamusul omului nou de gulag, ca È™i a urmaÈ™ului său direct, globalistul multicultural de periferie. un transplant de identitae, vă rog, È™i un implant de silicon mamar plus fesier È™i labial. plata pe loc. identitatea mea culturală este dumnezeul meu pe cine poate să aline istoria falsificată? avem o românie freatică, o românie de suprafață È™i o românie de altitudine ce fac parte din europa trainică È™i dintr-o lume misterioasă. realul pe care îl văd È™i îl pipăi nu este realul despre care se face dezavangardă. ceea ce se scrie despre accesele de febră ale îngerilor este ca o taină a bisericilor minore. am o inimă epică È™i am o minte lirică. nu sunt pacientul potrivit pentru ideologi. traumele mele parcurg formele de relief ale descreÈ™terii umanității. eu nu plâng, aparatul meu de fotografiat digital îmi atârnă de găt sau de pleoape ziua È™i noaptea, ca un apendice intergalactic. cosmosul este un hiatus din care dumnezeu țâșneÈ™te irepresibil. fie-i țărâna uÈ™oară mirelui pietrelor, fie-i lacrima amnios de melancolie mai târziu, unchiul alex a luptat È™i la asediul berlinului de către armata foarte roÈ™ie. îl căuta pe dictator în craterele rămase după explozii, ba chiar È™i în pântecul eviscerat al caselor, al muzeelor, al bombelor. dar dictatorul nu era de găsit nicăieri. întotdeauna, la urmă, È™i mult prea târziu, aflăm că adevăratul dictator, cel din care își trage seva dictatorul vizibil, este dictatorul invizibil, cel care sălășluieÈ™te în noi, ca un plaur mental hiperbolic, secretându-È™i necontenit paranoiacopata cultură a sinelui. dictatorul este un alter-ego colectiv È™i privat în egală măsură È™i care doarme liniÈ™tit în abulia noastră narcisică. È™i tot alex a luptat È™i în coreea ba chiar È™i în vietnam, în afganistan, în bosnia È™i în irak. de pe fiecare front, ne trimitea acasă, ohoo, durdulii, strălucitoare, voluptuoase È™i gălăgioase, medaliile. ciudat părea numai felul în care reuÈ™ea el să lupte ba de o parte, ba de cealaltă parte a frontului. erou È™i asasin. bărbat È™i mascul partuzist. mascul È™i femelă partuzistă. femelă È™i femeie intens cerebrală. femeie È™i hoaÈ™că a conflictualității mondiale, lovind cu anima de mascul travestit în acel justiÈ›iar ce se dezvoltă în orice femeie gestantă. fiecare clan are unchiul său macho, harnicul mercenar de pe toate fronturile omenirii. în fiecare familie, un unchi viteaz predă pe viu È™tafeta agresivității intraspecifice unui puhoi de nepoÈ›i- gură- cască ce nu pot fi iniÈ›iaÈ›i în sex È™i crimă decât prin lecÈ›ii on line. ca să construieÈ™ti, trebuie să demonstrezi mai întîi că È™tii să distrugi din temelii, dar că te È™i căieÈ™ti pentru asta, violator arhetipal È™i versatil. eu construiam căință problema era că alex nu revenea decât arareori la acelaÈ™i stăpân. aflu cu uimire că acum este medievist È™i că stăpâneÈ™te perfect arta războaielor lui È™tefan cel mare. dar că a acÈ›ionat febril È™i în piaÈ›a palatului È™i în piaÈ›a universității. istoria este un lung metraj despre, cu È™i pentru ucigaÈ™i în serie. o mărturie pre-ontologică asupra unei maniere convenabile a lui se moare. dar oare care sunt cauzele morÈ›ii în timpurile interpretabile platonician? mă întrebi.o panică albă. o gheară revelatoare. un arhaic sedimentat. un glonte prin care generalul eÈ™uează din nou în faÈ›a individualului. un flacon mic de anti-gel. un nou experiment în estul labil ce lasă asupra mentalului colectiv dâra de melc a de-o-fiinÈ›ei estului nu i se cerea iertare în "ÃŽl vad pe Dumnezeu È™i nu mor". *** Blog Angela Furtuna |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate