agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2109 .



Pustiu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RedSonia ]

2005-11-06  |     | 



Mergeam întruna,ne-ncetat,
Nemaivăzând nimic în jur –
Coșciugul ei – unic contur –
Lucea-n gându-mi întunecat.

O ceață grea ca de granit
Îmi stăpânea ființa toată –
Povara ei ne-duplecată
Mă apăsa necontenit.

Spasmotic sufletu-mi gemea
Plângând în cușca disperării –
Demult hotarele-ndurării
Păliseră în urma mea.

Pluteam pe un ocean de smoală
Fără putință de scăpare;
Ale durerii crunte ghiare
Strângeau cu-o forță infernală.

Vroiam să urlu ca un lup
Arzând în chinurile foamei –
Dar ca o frunză-n calea toamnei,
Mă prăbușeam din al meu trup.

Vroiam să plâng precum o mamă
Ce-și vede puiul sfârtecat,
Dară ca un izvor secat,
Al meu ochi stins vroia să doarmă.

Imploram fumul nebuniei
Să-năbușe a mea ființă,
Să pot scapa de suferință,
Gustând odihna apatiei.

Imploram Moartea-ntunecată
Să secere al vieții fir,
Să bea al sângelui potir,
Să devoreze carnea-mi toată.

Dar mă izbeam de-un zid de fier,
De nepătruns, de nezdrobit;
Sărmanu-mi suflet chinuit
Zăcea în fața lui stingher.

Pierdut în iadul abisal,
Cuib al durerii veșnic vii,
Bântuiam beznele pustii,
Captiv în al damnării voal.

*

Trecură secole deșarte,
Sau nu trecuse nici o clipă –
Demult a Timpului aripă
Se frânse în cumplita noapte.

Ființa-mi de dor pustiită
Era o rană veșnic vie –
O rândunică-n colivie
De-albastrul cerului lipsită.

Gându-mi de chinuri obosit
Nu mai credea în izbăvire,
Când din adâncuri o sclipire
Năuntrul meu a răsărit.

Îmi îndreptai simțirea-ntreagă
Către acea firavă rază,
Și ca-n pustiu o sfântă oază
Văzui cum chipu-ți se încheagă.

Mai albă ca prima ninsoare
Regăsii fruntea-ți adorată;
Privii cosița ta de vată –
Lungi raze aurii de soare.

De doru-ți pururi chinuită,
Inima mea se frânse iară.
Mânat de o forță bizară
Cătai privirea-ți mult iubită.

Doua smaralde-flăcărate,
Născute din al mării val,
Muiate-n rouă de cristal,
Mă aținteau netulburate.

Dar focul lor nu mă-ncălzea,
Ci-mi trimitea fiori de gheță –
Priveam doi irisi fără viață,
Ce nu simțeau iubirea mea.

Din nou pumnalele durerii
Străpunseră ființa-mi toată,
Și m-afundai încă o dată
În negrul iad al disperării.

Buzele-ți moi ca o petală
Promiteau mierea voluptății,
Dar fulgerul fatalității
Stinsese râsu-ți de vestală.

Mâna ta mică – fir de crin –
Încremenise nemișcată.
Nu aveam să mai simt vreodată
Fioru-atingerii divin.

Pe sânu-ți alb ca de zăpadă
Capu-mi n-avea să se mai culce;
Nicicând nu va mai cânta dulce
Duioasa-ți voce de naiadă.

Groaznicul colț al suferinței
Porni să spintece-al meu piept;
Lumina se stinse încet,
Lasând povara neputinței.

*

Privind mormântul cenușiu
Al celei moarte prea devreme,
Ascultam dus vântul cum geme
La fel ca sufletu-mi pustiu...




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!