agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-08 | | Înscris în bibliotecă de Cosmin Dragomir Cât timp voi încerca să umplu cu pietre marea nesfârșită? Disprețuiesc și libertinii, dar și credința ipocrită. Voi merge-n Rai sau în Gheenă? Dar mai întâi e-adevărat C-aceste stranii țări există? Care din voi le-a vizitat? La orice pas, Părinte, ai pus câte-o capcană. De-aș vrea ca să mă apăr, orice-ncercare-i vană. Și tu m-acuzi acuma zicând că-s vinovat. Când Tu le faci pe toate, ce faci Tu e păcat? Atât de larg ești, Doamne, că nu-i nenorocire Să n-o împărtășească și ultimul atom. Dar ia aminte bine: de-ai fi și Tu tot om, N-ai da nici o smochină pe-așa o fericire. Mulți cată-nțelepciunea în temple și în Carte. Pe alții-i chinuiește incertitudinea. Dar unul stând ia pândă deodată va striga: "Besmetici, adevărul nu e de nici o parte!" "Ce mare este Domnul!" repetă muedinul. Adânca desnădejde din glasul lui mă doare. A cincea oară-i astăzi. Spuneți-mi, de ce oare Alah de sus ne-ascultă indiferent suspinul?" Tu, cel ce arzi și încă mai arzi, și-ai merita Să arzi în focul veșnic, de ce te rogi la zei? Ce punte-ascunsă-aflat-ai ducând până la ei? Prin ce putere rară îi vei îndupleca? Trăit-am ani o sută sub dulcea-Þi bunătate Și-aș mai trăi o sută făcând numai păcate. Ca să măsor la urmă, din două ce-i mai mare: Mânia Ta cumplită sau blânda-Þi îndurare. Ne-ai pus în suflet patimi adânci cât o vecie, Și-ai poruncit de-asemeni ca omul să se-abție. Nedumeriți ne zbatem între porunci inverse. Cum poți să-nclini o cupă, iar ea să nu se verse? Ai plămădit în mine un amalgam ciudat. Mii de-ntâmplări bizare în.sufletu-mi se-ațin. Când astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat, Mai bun decât atâta, cum pot eu să devin? De inima-mi captivă, îndură-te, Părinte, Și de-al meu suflet, cupă a lacrimii eterne. Îmi iartă pașii slobozi ce duc către taverne. Și, iartă-mi Doamne, mâna când cupa o cuprinde! Mi-ai spart ulciorul, Doamne, și vinul cel curat În iarbă sângereazâ. Ce-mi mai rămâne-n loc? Tu mi-ai închis și drumul spre ultimul noroc. Ucide-mă, dar află: Tu ești acum cel beat. Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arăți în toate Și te amuză - aceste efecte minunate De a juca în lucruri. Căci Tu ești și actor În propria Ta piesă - și ești și spectator. În temple și biserici, moschei și mănăstiri Se-ascund cei ce au teamă de-a iadului urgie. Dar cel care cunoaște divina măreție Nu-și răsădește-n suflet nici rugi nici tânguiri. Beau vin și mi se spune de unul și de altul: "Să nu mai bei, căci vinul dușman este de moarte Al lui Alah". Atuncea - zic eu - pentru Prea-Naltul Voi bea păgânul sânge. E-un act de pietate. Te chinuiește gândul că faci mereu păcate. Din orice bucurie o vină ți-ai făcut. E fără rost tristețea, Khayyām, căci dupâ moarte Veni-va sau iertarea sau neantul absolut. Întorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrâu. Am renunțat la ceruri, la rugi și cele sfinte. Oriunde este-o cupă, Tu ai să vezi Părinte, Cum curge-n gâturi vinul ca apa dintr-un râu. Hai, s-aruncăm țărână pe fața cerului, Ca să nu-mi vadă cupa, nici sânii tăi de nufăr. Cui ruga ta s-o dărui, și renunțarea cui, Când ceru-i surd și poate în el și zeii sufăr? De la-nceput voit-am să mă cunosc pe mine, Și-apoi de mine însumi„ de ce m-ai despărțit? Și dacă-n ziua-ntâia m-ai vrut mereu cu Tine, De ce apoi, bezmetic, în lume m-ai zvîrlit? Nu-i nici un om pe care absența Ta nu-l doare, Pe toți iluminatii i-ncântă-a Ta splendoare. Deși spre om privirea-Þi nu vrea să se încline, Nu-i nimeni să nu fie preocupat de Tine. În ziua când tot cerul s-o prăbuși, - când ceața O să orbească aștrii și s-or întuneca, Te voi opri pe cale și te voi întreba: "Când singur tu mi-ai dat-o, acum de ce-mi iei viața?" O gură parfumată arginții mi i-a stors Și-ncrederea-Þi în mine a năruit-o vinul. Urmează Raiul? ladul? Mi-aștept senin destinul. Căci ladul - cine-l știe? Din cer, cine s-a-ntors? Dervișule, aruncă acest văl înflorat Și-mbracă-al sărăciei vestmânt neîntinat. N-ai să mai vezi pe nimeni grăbit să ți se-nchine, Dar ai s-auzi cum cântă tot cerul pentru tine. Ascultă marea taină: când prima dimineață llumina cuprinsul, Adam era deja Făptura cea mai tristă, și-ndurerat chema Să se întoarcă noaptea, să vină iarăși ceața. O sută de religii nu fac cât vinul sacru, O-nghițitură face cât șaptezeci de rugi. Afar' de vin, nu este un singur lucru acru În stare să plătească un cer de îngeri dulci. Spuneți-mi ce-i mai bine? Să mergi într-o tavernă, Sau să te tângui zilnic cu sufletul pustiu, Îngenunchind în templu? Dar eu nu vreau să știu De-Alah și altă viață, căci stingerea-i eternă. Sărmane om, nimica tu n-ai să știi vreodată. Nimic din ce-nconjoară această oră tristă. Încearcă să-ți faci Raiul, promis de zei odată, Aici, căci altul poate dincolo nu există. De ce incertul mâine te tulbură mereu? Căci nu-ți stă în putere să-i schimbi de astăzi fața. Trăiește-adânc prezentul! lar mâini? Nici Dumnezeu Nu ar putea să spună ce taină-ascunde ceața. Dincolo de pământ și infinit, Cătam să aflu cerul unde vine. Și-un glas solemn atunci s-a auzit: "Și cerul și infernul sunt în tine." |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate