agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-14 | | Înscris în bibliotecă de Alexandru Gheție Nu stiu daca sunt îndeajuns poet mare să fiu papuse de ceara lânga Marat si Camille Desmoullins, să n-am inima sau fitil ca oricare lumânare pe bulevardul Montmartre în muzeul Grévin. Totuși am o inimă simplă ce bate cu desperare să intre în femeile cu sânul fierbinte si crud în care desenez cu cerneală o mare albastră închipuindu-mi că sfârcurile sunt atolii din Sud. Noaptea caligrafiez curtezanelor epitaful meu pe ferestre: „Sunt condotierul Tonegaru fără spadă; mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă“. Iată, să-ți aduc de la lupta femurul meu sub balcon am trecut un fluviu ce-și sună solzii în galop arbitrar ducând în alte sfere ca pe un calareț fantastic armătura mea proletara de var. Un înger îsi desfrunzeste din aripi albul arctic amintindu-mi cum am fost un apostrof, o virgula pe cer; trist, trist, lânga tombarina cu coardele sparte aștept sa plec cu o garoafă albă la rever. Doamna, aceasta e cea din urma floare pe care mi-o arunci și de balcon îmi agăț pielea ca pe o camase deoparte – sunt Soarele ce-si gasește lancile aduse din spelunci în pulpele dumitale dogorind ca niște orașe incendiate
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate