La granița sufletului cu trupul
domnește fiorul din bătăile inimii
gravitând în jurul aurei cristaline.
La granița sufletului cu spiritul sălașluiește
castel zămislit din energie divină
iar în infinitul său sunt împânzite
lacuri ce păstrează în adâncuri abisul amintirii
îngropate sub munți solitari
cutați de perindări existențiale.
Uneori meridianul altui suflet
își bântuie alizeele
prin crăpăturile falezei de așteptare
străbătând ploaia de vise,
inundând solitudinea când înmoaie somnul.