Rup flori de pe mormânt - ca un copil
Și le întreb de ce sunt albe.
Le dăruiesc mamei ca să o fac frumoasă
Și le arunc căci "nu e bine".

Rup flori de pe mormânt - ca un matur.
Le las numai pe cele mari și colorate,
Pe celelalte le arunc departe.
Aprind tămâia și mă gândesc când o să mai vin.

Rup flori de pe mormânt - ca un bătrân
Și le așez între foile unei cărți groase.
Toate florile sunt frumoase și toate paginile parfumate
Iar mormântul meu trebuie să aibă pământul tot mai afânat.