agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-21 | |
Inspirați, expirați, îl simțiți acum pe Dumnezeu?
Dumnezeu? E cumva în această liniște a mea sufletească? Nu, e în virtutea ei. Virtute a curajului lumii care a plătit intrarea și ieșirea. Ieșirea din trup? E o virtute că îl simți pe Dumnezeu, doctore? Această liniște sufletească, strălucitoare, de forma unui bulgăre de gaz metan, plutind ușor în aer, e așteptată să coboare să deschidă iar balul, după ce sălile au fost stropite de tine cu apă de trandafir. Ea, dispărută din vedere la un moment dat în văzduh, cometă. “Dealtminteri, cometă”, întărești tu. Nu știați? Există informații privind reapariția cometei: și după aspectul său... La bal. La bal ca la spital. Balul reapariției acestei virtuți liniștitoare: unde buchețelele de flori de câmp se vor împerechea cu pupezele de lut copt și perdelele prinse în cuie se vor împerechea cu scame de nouri – surprinse, fiecare, de un zgomot. De ceva insistent. Inspirate, ajunse în rai. Surprinse de un zgomot ciudat, asemănător unor bătăi de aripi de vârtej de vânt. Bătăi de aripi? Aici, unde o găină va tot încerca să culeagă o boabă de orez de pe pardoseala neagră și o va scăpa, în boaba aceea e cumva ascunsă inima ta? În boaba aceea e inima lui Dumnezeu. Parcă așa vă povestea mama, nu? Ah, cine-o să te scape de pacoste, inimă? Amarnică pacoste. Unde este oare ea, liniștea mea sufletească, pierdută... Așa. Profitând de faptul că virtutea își aranja pieptănătura în fața oglinzii, expirând neatentă – haț!, a imobilizat-o. Ea, scăpată din iad, era un fel de pasăre de gheață acum, murdară, cu o coadă în formă de liră, cu care se pot face vrăji noaptea: a imobilizat-o punându-i pe cap o glugă... Ai prins-o tu, de nebună, și ai dus-o acasă, plocon la picioarele doctorului, înainte să-ți semneze fișa de externare din spital. “Inspirați, expirați, îl simțiți acum pe Dumnezeu?”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate