Cred că nefirescul din mine
a luat naștere
atunci
când te-am întâlnit.
De fapt
în secunda aceea
așteptam toamna
să facă cuib ruginiu
între umerii mei.
Îi dădusem adresa.
Ea, rătăcindu-se,
colorând o altă frunză în așteptare,
dragostea ta,
s-a așezat lejer in brațele inimii mele
umplând-o cu sfârșit de iunie
dându-mi aripi de vară
să zbor în înalturi
pe șoaptele frunzelor, a ierbii și florilor
deasupra marii verzi
de iulie,
in oceanul albastru
clipa s-a oprit in loc
când nefirescul din mine
a devenit firesc.