Întinsă-mi pari în așternuturi de jar
cu formele tale pierdute-n contur,
prin ochii tăi închiși de-un clar-obscur
și zâmbet curgând în frunze de stejar.

În noduri strâng falii detimp și îndur
mătasea în jocul ei incendiar
iar orizontul cade crepuscular
în linii frânte. Un ritm nou însă dur,

căderea bruscă a mătăsii, moale,
ritm dincolo de tăcerile tale
cade peste mine-n zăbrele de fier.

Încrâncenat mă străduiesc să nu ard,
încercănat gust din ploile ce cad
în sânul tău încercuit de mister.