hai să devenim isterici.
eu îmi sparg viața ca pe un pahar gol.
apoi ne întocmim singuri foaia de observație.
nu ne doare nimic.
vorbim despre moarte ca despre o ușă înțepenită.
hai să mai împingem puțin.

acum e liniște. sub cămășile de forță visele ni se zbat ca niște lilieci
care se ciocnesc năuciți de sedative puternice
ca de niște ziduri verzi.
unii cred că ne e dor unul de altul
dar noi ne visăm încă în același întuneric mut.
uite cât de aproape am fost azi de tine
tu ești vecinul meu de salon.
ai vrut să îți falsifici sufletul. ai crestat în el o libertate cu sânge.
nu plâng. îmi sparg viața ca pe un pahar gol.

aici nimeni nu plânge.