o atingere completă

pe străzi pestrițe am învățat mereu o anumită frică de înțelegere
între corpurile transpirate aproape tăcute
pline doar de veselia unor cămăși deschise la gât

de ce să nu spui că uit tot că mă trezesc vorbesc
despre vreme când mie mi se pare că înjur sau că rog frumos
să se oprească zgomotul să ascultăm numai
sunetul fragil al percuției salivare și vocea diluată

forma nesigură pe care o pui în fiecare colț al camerei

aici pe stradă SIGUR vorbesc despre o cameră a minții
plină de mere și canapele vișinii când mi se taie picioarele de oboseală
în mijlocul străzii și ai impresia că nu mai poți să articulezi nici un cuvânt
limba ți se umflă ca un burette viu și toate obiectele primesc un fel de strălucire difuză

nimeni nu are mai mult decît forma incertă a respirației
pentru o vreme atunci preferi discursului un zgomot
ușor făcut de corp un pocnet din degete atingerea sonoră a părului

#

scânteile de bumbac găsite în piele de pînza cămășilor noi
alteori SIGUR că te bucură niște cuvinte terne
cu puterile lor precise și chirurgical nimeni nu pierde nimic

crește numai pofta ca o serie de tăceri să înlocuiască faptele noastre timide
vorbesc încet fac loc folosesc MUZICUÞA ALBÃ a muțeniei
vezi actele de identitate mina mea întinsă după un pahar cu apă
stăm pe trotuar așteptăm autobuzul rîd cu toate fețele posibile

de la o vreme nici nu mai supportăm să ne cerem numerele de telefon

descrieri promisiuni am tăcea cu limba splendid înfiptă în aer
am spune că ne cunoaștem și alte tîmpenii /acolo tu
într-un moment foarte uman aproape omenesc dar nu încă singur
am exact ce îți trebuie soarele fin care nu mai povestește visele

și presară pelicula serenă a atingerii/ cu gândurile corpolente pline
cu DORINÞE numai numai într-o fracțiune de secundă
claritatea ți se înfășoară la încheieturi nu cere nici un răspuns

#

nimeni nu are mai mult decît forma incertă a respirației
pentru o vreme privirea primește imprimă
duritatea pe care ochiul o are încît poate să cedeze

atît cît trebuie spațiu cărnii obscure care o să fie trecutul
am putea să ne strîngem iarăși unii în alții chiar dacă
nu mai credem în asemenea fapte simple tu în mintea cui crezi
că te miști și dacă spui minte spune mîini coloană vertebrală țesuturi

sistem circulator limfatic o seară ca oricare alta unică

din care restul suntem duși într-o volatilizare sigură
cum ar fi atingerea palmelor de exemplu
din care citești respirația te miști încet
nu mai mult de cîțiva centimetri

spațiul tău în care înfloresc pomii din mintea ta
fructele străpung aerul plin de lumina agripantă a serii
în sfîrșit mută cu soarele gata să mă primească


Stelele demarează la blană

Un corp românesc este celălalt
căruia îi transferi tot ce ești
la școală toți aveam un văr
care văzuse care făcuse era corpul românesc
al fiecăruia dintre noi face traffic de maăini de lux al fiecăruia
dintre noi ca o datorie ca o posibilitate
același pentru fiecare frică a pufului nostrum de pe ceafă

cîte unul sau mai mulți în care visezi și
visul este ceea ce faci de cînd te trezești pînă seara tîrziu

într-un moment foarte clar cînd
umbra mea fonetică se lasă peste tot cu o briză de atingeri

cîte una sau mai mulți cu limba înfiptă în aer
datoria noastră e plăcerea pe cerul gurii stelele apar una după alta