LEBADA SACRA

Lebada,lebada sacra,mangaie vazul,
Nascuta cat sa aline si sa cada,
Sa se inalte in eternitatea oarba,
Gratioasa ca un inger din raiul,
Raiul,raiul cel din oaza.

La ea se poticneste lumina solara,
De-i noapte sau e zi innorata;
Scurta-i existenta in lumea insignifianta,
Pe care o saluta prin cantecul de moarte,
Pe care o jeleste prin zborul de ocara,
Pe care si-o reneaga prin somnul dulce...

A palit cum este natural,
Ca frumusetea sa-si ia zborul,
Spre cele noua ceruri...
...Alte tarmuri...