Cuțitul de argint și….
….un bulgăre de aur !

Nu am uitat nicicând, era o sfoară
Ce atârna-ntr-un cui, lângă sărar,
Pe un perete coșcovit de var
În casa bătrânescă de la țară ;

Am regăsit-o în același loc
De ani uitată, părea plictisită,
În cuiul strâmb cu floarea ruginită
De un mănunchi uscat de busuioc ;

În plita sobei, rece, prins-zăcea
Vechiul ceaun ce-n vremuri n-avea pace,
Săreau copii ca să îl dezbrace
De crusta care încă strălucea,

Iar într-un colț, sub un ștergar, o ramă,
O poză-ngălbenită contura….
Au coborât de dor ce le era
Și mama și bunica și-a ei mamă ;

Parcă în sobă văd un pic de jar
Și din ceaun un bulgăre de aur,
Bunicu’ împărțind acel tezaur,
Cu sfoara ce-atârna lângă sărar.

Valeriu Cercel